De aş avea putere-n mâna dreaptă
Să-l ţin de ceafă, ţi l-aş altoi
Cu stânga până ce m-aş răcori
Fără regret, pentru această faptă ;

I-aş da la ochi pân’ dudele s-or coace
Şi dinţii i-aş zbura şi trei măsele
Ca sâmburii pe-asfalt, de corcodele,
Iar nasul, zărzărică i l-aş face ;

L-aş pune-apoi, cu a' lui tiriplic
Să-nghită, da’ nu pere mălăieţe,
Nici piersici scofâlcite de prin pieţe !...
Dând foc uşor de tot la alambic,

Şi-n timp ce i-aş servi, cu mult nesaţ,
Castane repetate-n scăfârlie,
I-aş oferi şi-un “Dero” sau leşie
Să n-aibe greaţuri de la găinaţ,

Şi-n miez de noapte, fără stele, Lună,
Natur l-aş fierbe numai în chiloţi,
Să-nveţe minte….mama lor de hoţi !
Că ţuica se mai face şi din prună .

Valeriu Cercel