Ce vom face în vara asta,
tu,steaua mea căzătoare,
pe potecile luminii în jos
amândoi porniţi a visare?

Mai putea-vom strânge în suflet
atâta curaj încât să frângem
pâinea comună-a tristeţii
sau vom cădea în neştire din timp
neopriţi de nicio-ndurare?

Va ploua peste noi mereu
aceeaşi văratecă zare,
cumpăniţi vom alerga
prin iarba udă-a dimineţii
ca şi la prima-ngândurare
sau ne-om aşterne din vara asta
la drum spre rânduri de veri
şi rânduri de sori
cu paşii semeţi- fulgeraţi trandafiri
tot cugetând dacă n-am fost cumva
amândoi nişte erori
de destin şi de firi?