E sâmbătă seara şi zi de bal este la Cafeneaua com. Grupuri, grupuri se strâng cafegii şi-ncep interminabile discuţii.. Despre una, despre alta, despre toate şi nimic . Sunt discuţii serioase, purtate de oameni serioşi, dar bine tâlcuite.
Încet, încet la bal vin litere o droaie. Sunt însoţitoarele fidele cafegiilor de pretutindeni. Se rânduiesc frumos în marele salon ş-aşteaptă începerea dansului. Până atunci, cafegii se joacă cu ele. Le sucesc, le răsucesc, le aruncă şi le prind. Le jonglează cu o mână pe o coală de hârtie, ori le suflă printr-un pai şi le-mprăştie-n salon în loc de balonaşe din săpun. Literele astfel slobozite, se colorează-n fel şi chip, se grupează sau se răsfiră, plutesc uşor ca fulgii de nea ori cad ca bolovanii din piscuri cărunte.
Dintr-un gramofon răzbate răguşit un ritm de un, doi, trei; un, doi, trei şi literele se împerechează în a valsului plutire ca barca pe valuri, uşor legănate, apoi ritmul se schimbă în un, doi, un; un doi, un şi tangoul alene se urneşte, pentru ca cinci paşi simpli ce cha-cha-cha să dea semnalul dansului latino.
Cafegiii stau sobri pe scaunele lor şi nu-ndrăznesc a se mişca căci scaunele scârţâie jalnic sub povara ce o ţin. Cafeaua este gata şi tinere fete se-agită prin salon onorând comenzile lansate.
E sâmbătă seara şi balul este-n toi. Salonul devine din ce în ce mai neîncăpător şi cafegii se-agită pe coridoare, apoi se hotărăsc şi se tolănesc la intrarea în cafe-bar. Hoinar mă strecor cu greu până la bar să comand şi eu tradiţionala cafea în ureche de măgar, apoi mă proptesc pe un scaun şchiop, aruncat afară. Stau şi privesc în dreapta şi-n stânga, mai trag cu urechea la vecinii de peste drum, mă bag în vorbă când nimeni nu mă-ntreabă şi tac atunci când sunt întrebat.
Treptat înaintăm în noapte şi se aud tot mai strident ale cosaşilor şoapte. Sunt cârâituri de ceteri învechite amestecate cu glasul ce răzbate din bătrânul gramofon. E fain să stai în cafenea la balul de sâmbătă seara. E fain şi vremea trece iute. O geană de lumină se strecoară prin pâcla matinală şi dă semnal zilei să se-arate.
Aşa se-ncheie balul de sâmbătă seara, în ritmul marşului ce triumfal se cheamă.