http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16995/zgomote-in-curte/1/ http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17015/arome-de-curte/1/ http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17037/la-curte-b%c3%a2lb%c3%a2iri/1/ http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17120/la-curte-papar
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17743/la-curte-giorgiana/1





Beţie la curte

-Ţâcăăăăăăăăăă! Ţâcăăăăăăăăăăăăăăăă!..
Asta am auzit mulţi ani, cam de doua ori pe săptămână, când Ion se-ntorcea de la crâşmă paradit de tot. Nu-i ajungeau două cărări : se-nvârtea ca un titirez încercând să-şi menţină echilibrul. Zidurile îi deveniseră prietenii de suflet pe care se putea baza la ananghie. Întotdeauna erau acolo, de partea lui…
La început tremuram de frică când intra beat criţă în curte.O luam la fugă cu toţii pentru că-l consideram imprevizibil. Cu timpul ne-am obişnuit cu idea că Ion nu era violent. Doar pe nevastă-sa o bătea deşi ea se jura că petele albastre de sub ochi sunt cearcăne de nesomn.
Obişnuia să-şi anunţe venirea strigând-o de jos : "Ţâcăăăăăăă...!"
Stăteau la mansardă, un fel de catacombă la înălţime, învaluită in întuneric şi mister.
Silvia, Ţâca lui Ion, avea timp jumătate de oră să se organizeze pentru primirea nepreţuitului soţ. Acesta se târa pe treptele celor patru etaje, vorbind cu fiecare treaptă-n parte de organele genitale care au adus-o pe lume.
Le făcea faţă mai la toate, dar câte una mai rebelă o făcea pe invizibila şi-l obliga pe bietul bărbat s-o ia de la-nceput.
În final , ajuns la ţintă, îşi căuta sacul de box pe care îl altoia cu sete mai ratând pe ici pe colo. Oricum, era mulţumit de machiajul albastru al iubitei lui soţii şi din când în când o ajuta să-l accentueze...
Silvia era o femeie bună, harnică si miloasă. Lucra la o fabrică de oţet şi îi simţeai prezenţa de la o poştă. Mirosul acru se-mbiba în pielea, părul şi hainele ei. Sărmana, femeie simţită, se scuza la toţi că oricâte tone de săpun ar folosi , mirosul nu iese aşa uşor.Dar era mulţumită. Îşi câştiga salariul ei modest cu care îşi procura minimul necesar ce includea si băutura imaculatului ei soţ.
Era micuţă şi plăpândă cu picioare ca doua paranteze ce-o obligau la un mers legănat , puţin comic.
Era respectată de baieţii din împrejurimi. Îi iniţia pe drumul spre bărbăţie...Nu le lua bani ci doar îi învăţa primul drum spre placerile cărnii. Era tandră cu ei şi-i îndruma cu nuanţe materne pe-un drum de care mamele lor evitau să vorbească.
Silvia se bucura aşa, de caldura şi gingaşia de care era frustrată în viaţa cu Ion. Rămânea câteva clipe zâmbind, visand la ceva frumos, neconturat,dar plin de lumina ce inunda dintrodată opaca mansardă.

Nimeni n-a indrăznit s-o numească "curvă" sau s-o bârfească. Era o relicvă a primitivismului ce încerca o integrare în societatea cosmopolită în schimbare (oare?)...